Cum de a pierdut Cosmote 3G-ul?

Simplu – prin subestimarea evidentă a competiţiei cu ceilalţi participanţi la licitaţia pentru ultimele licenţe 3G scoase de IGCTI la bătaie.

Telemobil şi RCS&RDS trebuie acum să investească câte 200 de milioane USD pentru îndeplinirea condiţiilor presupuse de proiectul depus, conform preşedintelui IGCTI, Cătălin Marinescu. Cele două companii vor intra în posesia licenţei după ce vor achita prima tranşă a plăţii către statul român, adică 10,5 milioane USD în 120 de zile. Celelalte tranşe anuale, de 4,9 milioane USD trebuie achitate până la 30 ianuarie a fiecărui an, începând cu 2007, până la plata integrală a celor 35 de milioane USD – costul total al licenţei 3G.

Cum s-au prezentat candidaţii?
Să începem cu cei care au ieşit din joc şi să vedem care au fost faptele ce au dus la acest deznodământ. Surprizele au fost pe măsură. Pentru că nimeni nu putea să-şi imagineze un Cosmote perdant, după ce acesta deja deţinea două licenţe 3G, în Grecia şi Bulgaria.
România părea a fi doar o simplă prelungire a dominaţiei greceşti în spaţiul balcanic. Şi aici mai toată lumea se gândea la faptul că statul român e acţionar la RomTelecom, care la rândul lui e acţionar la Cosmote. Asta, pe de o parte. Nimeni nu-şi imagina că grecii de la Cosmote ar fi putut să scrie un dosar de licitaţie prost sau incoerent, după cum denotă puţinele puncte acumulate. În al doilea rând, SNR sau Radiocom brandat e produsul pur românesc al indolenţei statului român, al intereselor politice, al mecanismelor economiei socialiste şi al unei delăsări tradiţionale. Fără nici o strategie de piaţă, fără un management competitiv, pus numai pe renovare la faţadă cu materiale de proastă calitate, SNR a eşuat lamentabil. Cu numai 49,58 de puncte din 100 posibile, SNR s-a dovedit a fi chiulăul clasei, care bate berbunca prin curtea şcolii, când toţi şcolerii sunt la clase.
Mă gândeam, măcar, că statul român, în patriotismul lui din fişa de post, ar putea să susţină corigentul SNR în acest joc pentru a-i da un impuls către o vânzare mult aşteptată. Nu a fost aşa, însă. Pentru că statul român, cel invizibil, de fapt puterea politică a momentului a avut o strategie mult mai clară - analizarea dosarelor, fără părtinire, fără nici o preconcepţie. Care dosar a fost mai bine scris, adică mai optimist, mai promiţător, mai entuziast, acela a câştigat.
Chiar s-a dorit neimplicarea MCTI în acest subiect, toată responsabilitatea căzând în atribuţiile ICGTI. Iar acesta a decis foarte în litera dosarului, conform promisiunilor clienţilor. Dar iată şi criteriile luate în calcul pentru toţi participanţii: acoperirea geografică – cel mult 55 de puncte, fezabilitate tehnică – 25 de puncte, capacitatea financiară – 10 puncte, fezabilitatea comercială – 5 puncte iar specializarea şi experienţa alte 5 puncte.

Premiantul clasei a ştiut bine subiectele
În cursa lui către niciunde, RCS&RDS a câştigat locul 1, făcând loc multor comentarii neortodoxe. Cele 90,41 de puncte obţinute din 100 posibile indică o cunoaştere foarte bună a cerinţelor decidenţilor, dublată de un optimist demn de vremuri mult mai bune pentru operatorul cablist. De ce nu cred în capacitatea RDS de a duce la bun sfârşit acest plan? Pentru că urmăresc şi analizez piaţa telecom românească şi internaţională de cel puţin 7 ani şi logica, ori coerenţa, nu mai pot înşela pe nimeni. Licenţa 3G este evident pentru RDS un cadou otrăvit, pentru că această investiţie s-ar putea să-i fie fatală. Fără o strategie de dezvoltare naţională, fără un management care să ia pulsul pieţei, fără prezenţă de spirit şi nici fizică în jocul public, fără a participa la dialogul din media, RDS are o singură şansă de a supravieţui – vânzarea, cu insigna 3G în piept. Asta în ciuda declaraţiilor oficialilor companiei, ca şi cum vânzarea unei companii fragede către un operator titrat ar fi o ruşine. Zvonistica adevărată vehiculează cifra de 1 miliard de euro pretinsă de RDS mai marelui Deutsche Telekom, care nu ar fi agreat nici măcar 600 de milioane. Acum, cu licenţa premium 3G de la statul român, RDS are alte şanse să-şi forţeze norocul german.

Telemobil – singurul câştigător adevărat
Am lăsat la urmă singurul candidat adevărat pregătit, dar şi încercat, din acest joc destul de dur. Telemobil a trecut prin toate fazele construcţiei unei companii de piaţă, având câteodată chiar sentimentul unor succese adevărate.
Compania a încercat, cât a putut, să ţină pasul cu cei doi mari giganţi Orange şi Vodafone, în ciuda tehnologiei sale insulare. Însă jocul a continuat şi acum Telemobil - Zapp poate răsufla uşurat. A primit nota de trece în clasa următoare, unde chiar poate face, de acum încolo, o bună figură de jucător internaţional. Cu o echipă tânără şi cu un finanţist la vârful ei, companiei îi poate reveni destul de repede sângele financiar în obraji, pentru că, de acum, totul depinde numai de performanţele şi coerenţa echipei. Aşteptăm cu interes un operator de business foarte orientat către comerţul cu date, mai degrabă decât cu voce, ca până azi.

Care ar fi concluzia?
Cursa 3G e una de anduranţă şi pe termen lung, până la apariţia 4G. Până atunci, sfatul prietenesc oferit operatorilor 3G este o învăţătură a lui Dalai Lama, un manager de suflete mult mai priceput decât noi: “Învaţă regulile, astfel încât să ştii cum să le încalci cum se cuvine!” Aviz amatorilor, mult succes profesioniştilor!