De ce sunt atât de periculoase comunicaţiile în România?

Aceasta e întrebarea ce agită mass media din ţara noastră. Mai întâi cotidianele “Ziua” şi “România Liberă”, apoi chiar postul public TVR, la oră de vârf, la ştirile de seară, au publicat şi difuzat ample materiale panicarde despre influenţa negativă a câmpurilor electromagnetice ale antenelor GSM asupra sănătăţii oamenilor.
Mai mult, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorilor, ce declara în suplimentul “ECOMUNIC@ŢII Mobile” din luna mai 2006: “din 1991 şi până în prezent nu am primit nici un fel de reclamaţii referitoare la efectele radiaţiilor electromagnetice asupra sănătăţii sau reclamaţii conexe acestui subiect”, acum vrea să iniţieze o lege de demolare a tuturor antenelor GSM de pe blocuri şi clădiri.
De ce nu răspund oare operatorii mobili acestor acuzaţii? Probabil din cauza valului de concerte sponsorizate cu bani grei: Anna Vissi, Eurovision, Depeche Mode, Shakira, Placebo sau Tarkan. Adunând banii cheltuiţi cu aceste distracţii efemere, s-ar fi putut ridica şcoli şi case pentru sinistraţi, s-ar fi putut asfalta şosele (în parteneriat public privat), s-ar fi putut curăţa şi igieniza oraşele (la început măcar Bucureştiul), s-ar fi putut instala WC-uri publice în oraşe şi bănci pentru odihna trecătorilor, ori cişmele cu apă rece pentru caniculă, ori repara parcurile sau locurile de joacă din jurul blocurilor.
Numai cu o infimă sumă „investită” prin programe de training dedicate, s-ar fi crescut nivelul de profesionalizare a ziariştilor ce scriu despre Comunicaţii. Acesta - da câştig pentru industrie şi pentru ţară!

Mass media autohtonă produce panică pe bandă rulantă
E clar că mass media nu-şi mai face documentarea, atunci când tratează un subiect cu implicaţii ştiinţifice. Tot felul de ştiri traduse de pe canale internaţionale pun paie pe foc, într-o acţiune de panicare a cititorilor. Un exemplu - Mediafax difuza de curând ştirea „Semnalele emise de telefoanele mobile modifică activitatea creierului”, invocând Reuters şi „o echipă de cercetători italieni”.
„Un studiu publicat în Annals of Neurology analizează efectele telefoanelor mobile asupra creierului şi legătura dintre utilizarea acestora şi apariţia cancerului. Studiile medicale despre utilizarea telefoanelor mobile au furnizat concluzii foarte diferite. O echipă de cercetători suedezi a susţinut în 2005 că utilizarea telefoanelor mobile poate creşte riscul de a dezvolta tumori cerebrale. Pe de altă parte, conform unui alt studiu realizat de o echipă de oameni de ştiinţă japonezi undele radio emise de telefoanele mobile nu pot afecta celulele organismului sau ADN-ul”. Concluzia o trageţi singuri numai d.voastră!

Ce se întâmplă totuşi în România?
Conform Comisiei Naţionale de Prognoză (CNP) în cazul subramurii „echipamente, aparate de radio, televiziune şi comunicaţii”, principalele scăderi de producţie se înregistrează la componente electronice (-24,6% în 2005 şi -11,8% în primele 4 luni ale acestui an), la echipamente pentru telecomunicaţii cu fir (-81,7%) şi la televizoare (-48%).
Doar la aparate telefonice s-a înregistrat o creştere de 19,9%, producţia fiind de aproape 50.000 aparate în primele patru luni ale acestui an faţă de 40.600 aparate în aceeaşi perioadă din 2005. La exportul de produse ale industriei de echipamente, aparate de radio, televiziune şi comunicaţii, creşterea a fost de 1,3% pe primele patru luni din 2006, după scăderea cu 22,4% în 2005.
Studiul relevă că societatea informaţională s-a resimţit, în exclusivitate, numai în evoluţia serviciilor de comunicaţii din România. Constant după 2000, sectorul telecom a înregistrat ritmuri ridicate de creştere. În 2005 numărul utilizatorilor de telefonie mobilă era de 13,5 milioane, faţă de aprox. 10,2 milioane în 2004, numărul abonaţilor la CATV a crescut în 2005 cu 5% faţă de 2004, ajungând la peste 3,5 milioane, iar internetul a fost utilizat de circa 30% din populaţie.
Până acum, majoritatea investiţiilor străine s-au orientat către dezvoltarea serviciilor de comunicaţii şi mai puţin pe producţia de echipamente pentru acest domeniu, susţine CNP.

Ce ne facem cu analfabeţii digitali din UE?
Studiul Biroului de Statistică al Uniunii Europene (UE), Eurostat indică faptul că 37% din populaţia UE, cu vârste cuprinse între 16 şi 74 de ani, nu are cunoştinţe de bază în domeniul informaticii. Dacă 34% dintre bărbaţii nu ştiu să utilizeze un computer, proporţia femeilor ce nu au deloc pregătire în această sferă este mai mare, respectiv 39%. Peste jumătate din populaţie nu are cunoştinţe de bază asupra utilizării computerului în mai multe state europene: Grecia (65%), Italia (59%), Ungaria (57%), Cipru şi Portugalia (54%) şi Lituania (53%). Procentajele sunt mult mai mici în Danemarca (10%), Suedia (11%), Luxemburg (20%), Germania (21%) şi Marea Britanie. Persoanele cu o vârstă mai avansată sunt lipsite de cultură informatică într-o mai mare proporţie. Astfel, în medie, 65% din locuitorii UE cu vârste cuprinse între 55 şi 74 de ani nu sunt instruiţi în domeniul informaticii. Dacă, în Danemarca, persoanele fără cunoştinţe informatice reprezintă 27% din totalul populaţiei neinstruite, în Grecia proporţia acestora se ridică la 93%. Situaţia se schimbă în cazul grupei de vârstă 25-54 de ani, unde doar 29% nu au cunoştinţe informatice, 17% au un nivel redus de cunoştinţe în acest domeniu, 29% au un nivel mediu de cunoştinţe iar 25% sunt avansaţi. Nu vreau să mă gândesc la aceste cifre raportate la realitatea românească.