Dezbateri aprinse - concluzie unanimă

Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a organizat, în cadrul CERF 2006, dezbaterea cu tema „Unde fugim de unde?”, care şi-a propus să adune specialişti în domeniu pentru a răspunde temerilor legate de posibilele efecte ale radiaţiilor electromagnetice (EMF) asupra sănătăţii umane. EMF sunt mai mult decât un simplu moft, sau o teamă colectivă, IGCTI având curajul de a aduce acest subiect delicat în centrul atenţiei publice româneşti.

Inspectoratul General pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei (IGCTI) a avut curajul să abordeze la CERF 2006, pe 5 mai, imediat după ediţia de succes a “Zilei Comunicaţiilor”, problematica câmpurilor electromagnetice (EMF) generate de telefoanele mobile şi de staţiile de bază.
Prezentată tot mai agresiv în mass media comercială de la noi, temerea de EMF, nejustificată ştiinţific, a dus zilele trecute la declaraţii belicoase din partea Asociaţiei pentru Protecţia Consumatorului, care pretinde că pregăteşte chiar un proiect de lege pentru interzicerea amplasării pe blocuri a antenelor de comunicaţii mobile ale operatorilor. Pe lângă ridicolul solicitării, unice în Europa şi în lume, românii neinformaţi văd ameninţări la adresa lor, acolo unde nimeni nu sesizează pericole reale.
Pornind de la masa rotundă organizată de IGCTI şi încurajaţi de succesul primei ediţii a suplimentului nostru, am decis continuarea documentării în direcţia conştientizării utilităţii comunicaţiilor mobile. Chiar dacă la această dezbatere s-au avansat cele mai provocatoare întrebări pentru operatorii mobili, producătorii de antene şi specialiştii din sală, concluzia tuturor, după circa 3 ore de discuţii a fost unanimă: nu există în prezent motive de a ne teme de efectele câmpurilor electro-magnetice asupra sănătăţii umane. Toate studiile la nivel internaţional nu au putut evidenţia o legătură, până în prezent, între testele efectuate pe animale sau oameni şi unele boli, ale căror geneză nu este controlată de oamenii de ştiinţă.
Aşadar, apariţia cancerului, durerile de cap şi tot felul de tulburări neurologice sau de comportament, de care au fost acuzate comunicaţiile mobile, în ultimii ani de către mai multe grupuri de adversari declaraţi ai industriei, nu pot fi probate ştiinţific.
Asta spune şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii (WHO), Comisia Europeană, Agenţia Europeană a Mediului şi Organizaţia Europeană pentru Prevenirea Cancerului. Mai mult, tot felul de organizaţii independente formate din experţi ai domeniului telecom întorc pe toate feţele acest mare semn de întrebare: sunt oare, cu adevărat, câmpurile EMF generate de terminalele mobile şi de staţiile de bază dăunătoare sănătăţii noastre?
Ca ipoteză de discuţie şi temă de scris pentru ziarişti, întrebarea aduce multă cerneală şi câştiguri publicaţiilor de scandal, care vor să ne facă zilnic să ne temem chiar şi de umbra noastră.
Este însă evident că şi atunci când au apărut roata, automobilul, avionul, radioul, telegraful, telefonul fix, faxul, computerul, naveta cosmică şi satelitul, o serie de sceptici au văzut în aceste invenţii ale tehnologiei încă un pas al omului către “sfârşitul lumii”.
Astăzi, însă, pentru prima oară în istoria umanităţii, cunoştinţele şi informaţiile devin la fel de preţioase ca şi aurul sau diamantele. Petrolul, dar şi informaţiile la bursă sunt tot atât de valoroase pentru oamenii de afaceri. Vorbim, tot mai des, de “digital divide”, decât de “divide et impera”. Decalajul tehnologic dintre naţiuni este un factor de departajare a puterilor politice şi economice ale noii lumi vechi.
Rămâne să vedem, în plan mental şi al civilizaţiei, încotro ne ducem, cu tot cu maşinăriile noastre?