Neelie Kroes - noul comisar al Agendei digitale - expert în concurenţă

Euro-deputaţii au aprobat astăzi, 9 februarie, noua componenţă a Executivului european, Comisia Europeană, format din 26 de membri, în frunte cu preşedintele Barroso: cu 488 voturi pentru (cu mult peste majoritatea necesară), 137 împotrivă şi 72 abţineri. Acest vot vine după ce, în septembrie 2009, José Manuel Durão Barroso a obţinut sprijinul Parlamentului European pentru un al doilea mandat la cârma Comisiei.

O naştere dificilă în condiţii de criză
Noua Comisie ar fi trebuit să intre în funcţie în noiembrie 2009, însă numirea a fost amânată din cauza ratificării întârziate a Tratatului de la Lisabona şi a retragerii candidatei bulgare din cursa pentru postul de comisar, după audierile în faţa Parlamentului European, din luna ianuarie - Rumiana Jeleva a fost înlocuită de Kristalina Georgieva, vicepreşedinte al Băncii Mondiale, care a fost audiată săptămâna trecută. Împreună cu Barroso, noua echipă numără 27 de membri, câte unul din fiecare stat membru. Dintre aceştia, 14 au făcut parte din colegiul anterior. Membrii Comisiei Europene au un mandat de 5 ani, până la 23 octombrie 2014. Echipa Barroso II va intra în funcţie după numirea sa de către liderii UE. Noua echipa va fi operaţională săptămâna viitoare, iar prima sa reuniune este prevăzută în 17 februarie, deoarece o multitudine de dosare, blocate in perioada de tranziţie de la o echipa la alta, abia aşteaptă să fie tratate cât mai rapid.
Avem nevoie de „instituţii europene puternice" pentru a face faţă noilor provocări şi Comisia împreună cu Parlamentului european trebuie să acţioneze împreună „pentru a se asigura că UE este mai mult decât suma părţilor sale", susţine preşedintele Barroso. Noua Comisie trebuie „să se concentreze pe una dintre principalele sale sarcini - găsirea unui răspuns la criza economică şi o strategie fezabilă pentru unirea Europei până în 2020, a mai adăugat acesta. Avantajul noului guvern este că are în spate un Tratat cum e cel de la Lisabona, care oferă puteri enorme organismului european, a conchis preşedintele Barroso.

De unde vine noul comisar pentru Agenda Digitală?
După două runde de audieri în faţa europarlamentarilor, noul comisar Neelie Kroes a convins audienţa că poate să fie noul şef al Agendei Digitale de la Bruxelles, împotriva vocilor ce negau competenţele acesteia pentru înaltul post vizat. Kroes vine la fotoliul IT&C de la un comisariat foarte greu - cel al Concurenţei, deţinut în mandatul recent încheiat, făcând practic schimb de posturi cu fostul comisar Viviane Reding. Aşadar, pentru operatorii telecom, dar şi pentru companiile multinaţionale cu afaceri în Europa, vestea numirii comisarului Kroes nu este cea mai plăcută, pentru că legătura puternică dintre IT&C şi Concurenţă nu se relaxează nici în actualul mandat. Mai mult, prin rocada - trecerea celor doi acerbi comisari de la un portofoliu la altul, aş spune chiar că marii jucători trebuie să se aştepte la o regularizare şi mai acută a jocului în industriile IT&C, actorii din afara Europei având mandatul greu de a se încadra cu stricteţe normelor draconice impuse pe bătrânul continent. Celor cârtitori la adresa comisarului Reding, noul comisar Kroes li se va părea şi mai inflexibil, pentru că deţine pe lângă datele industriei digitale şi întreg arsenalul anti-concurenţial, unde lucrurile sunt mai apropiate de domnia legii, decât de ultimele cuceriri ţtiinţifice.

Scurt CV – Neelie Kroes

Comisarul Kroes este născut la 19 iulie 1941, deţine cetăţenia olandeză, fiind divorţată şi are un copil. Din noiembrie 2004 este comisar al Competiţiei, iar de astăzi devine comisar al Agendei Digitale europene. Cariera politică a doamnei Kroes începe în 1969, la Consiliul municipal din Rotterdam, apoi ca membru al Parlamentului olandez, ministru-adjunct al ministerului de Transport, Afaceri publice şi Telecomunicaţii (între 1977 şi 1981), urmând un al doilea mandat de parlamentar, o reîntoarcere la ministerul de Telecomunicaţii, în funcţia de şef de cabinet (între 1982 şi 1989) şi finalizând cu poziţia de membru al Comisiei Europene, începând cu luna mai 2004. Cariera profesională debutează în 1965, ca asistent la catedra de Economie (specialitatea Transporturi) a Universităţii Erasmus din Rotterdam, se continuă ca preşedinte al Universităţii Nyenrode (1991-2000) şi urmează în intervalul 2000-2004 ca specialist şi consilier într-o lungă serie de companii, până la intrarea în Comisia Europeană. Gradele de Master şi Doctor în Economie au fost adjudecate de doamna Kroes în 1965, tot la Universitatea Erasmus din Rotterdam. Ca limbi străine, domnia sa stăpâneşte olandeza şi germana, conversează în engleză şi are cunoştinţe primare în franceză.

Comisarul digital vrea consiliere regală
Noul şef ce girează Agenda Digitală a UE este cunoscut deja ca acel comisarul acerb pentru concurenţă din echipa anterioară a executivului european, având legături puternice şi cu coroana olandeză. Astfel, aceasta plănuieşte să-l angajeze pe conaţionalul său, Prinţul Constantijn, fiul Reginei Beatrix, în cabinetul care o va asista. Constantjin este cel mai tânăr fiu al Reginei Beatrix a Olandei. Numirea lui Constantjin a iscat temeri la Bruxelles, pentru că vine într-un moment în care Comisia încearcă să-i determine pe comisari să aibă cât mai puţini conaţionali în propriile cabinete. Tocmai de aceea, mutarea comisarului Kroes vine ca o sfidare la adresa oficialilor europeni. Astfel, într-un cabinet ce se doreşte a fi multinaţional, Kroes decide să aducă una dintre cele mai proeminente figuri ale intereselor olandeze. Potrivit regulilor europene, fiecare cabinet trebuie să deţină membri de cel puţin trei naţionalităţi diferite dintr-un maxim de opt membri, inclusiv şeful de cabinet sau adjunctul acestuia. Purtătorul de cuvânt, însă, nu trebuie să aibă aceeaşi naţionalitate cu comisarul. De asemenea, cutumele europene nu prevăd interdicţii legate de incompatibilitatea familiilor regale. În esenţă, Neelie Kroes nu este primul comisar olandez ce are legături apropiate cu coroana. Prinţul Constantijn a mai fost membru al cabinetului comisarului olandez Hans van den Broek în comisia Santer, ce a fost forţată să demisioneze din cauza acuzaţiilor de nepotism şi fraudă financiară.